La biserica evanghelică cu hramul “Sfântul Mihail” se face referire într-un document din anul 1223 (20 noiembrie), prin care aceasta era donată mănăstirii cisterciene de la Cârța, fiind incontestabil cea mai veche biserică romanică din România. Aceasta se ridică pe o colină înaltă, cam de 100 m, cu flancurile abrupte, înconjurată de fortificații ce alcătuiesc o incintă circulară cu un turn întărit deasupra intrării (o parte dintre ziduri se mai păstrează și astăzi), fiind una dintre cele mai vechi cetăți țărănești din Transilvania.

Dispoziția planimetrică a bisericii (bazilică scurtă cu 3 nave acoperite doar de șarpantă) și decorația portalului sculptat (1260) indică influența arhitecturii renane. Spre răsărit, biserica are un corp pătrat boltit în cruce și o absidă semicirculară, navele laterale cu ogive terminându-se în câte o absidiolă. Partea cea mai interesantă a bisericii o constituie portalul romanic (pe latura de vest) datat cu 2-3 decenii mai târziu decât întreg edificiul. Pe această latură au fost prevăzute și două turnuri, rămase însă neterminate. Intreaga clădire a fost realizată din piatră brută.